{"id":278,"date":"2015-07-19T08:36:50","date_gmt":"2015-07-19T08:36:50","guid":{"rendered":"http:\/\/iuliu.sancraian.ro\/?page_id=278"},"modified":"2018-04-22T18:25:04","modified_gmt":"2018-04-22T18:25:04","slug":"aduceri-aminte-scrisa-de-tatal-meu-marcu-sancraian","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/aduceri-aminte-scrisa-de-tatal-meu-marcu-sancraian\/","title":{"rendered":"Aduceri aminte (scrisa de tatal meu – Marcu S\u00e2ncr\u0103ian)"},"content":{"rendered":"

Prefata<\/strong><\/p>\n

O poveste spusa dupa implinirea marelui sau vis de a vedea Roma, la intoarcere, in torsul monoton al autoturismului pe autostrazi straine (pe cele romanesti nu a mai apucat sa le cunoasca!). O poveste, pe care regret ca nu am inregistrat-o (dar, si daca n-as fi fost ocupat cu sofatul, prezenta reportofonului l-ar fi inhibat pe povestitor, iar farmecul povestirii s-ar fi atenuat). O poveste, care mi-ar fi placut sa o spuna si unuia cu talent in manuirea condeiului (desi, pe multi scriitori si jurnalisti i-am indemnat sa se aplece spre intelepciunea acestui Badea Cartan modern, cum imi placea sa-l prezint studentilor mei). O poveste, va asigur, mult mai lunga si mult mai savuroasa decat aceste Aduceri aminte … Dar, este firesc. Chiar si eu, cand scriu, sunt mai atent si selectez ce pun pe hartie, in functie de scopul urmarit, de grupul tinta ori de subiectul pe care doresc sa-l dezvolt.
\nDupa ce am terminat de citit prima parte a acestei carti (ba razand de unul singur; ba chiar lacrimand; ba avand impresia ca-i aud glasul autorului si-i vad zambetul sugubat; ba avand senzatia ca unele intamplari seamana cu cele ale unui indragit povestitor moldovean; ba rascolit de propriile-mi amintiri din copilarie etc.), dezamagit ca totul s-a terminat prea repede si prea brusc, nu am putut sa nu-mi pun si unele intrebari, in fapt, dorinte de a \u201ereasculta\u201d intamplari trecute deja in negura istoriei:
\n-de ce oare, baciu Sancraianu (asa l-am numit acum peste 30 de ani si asa imi va ramane in minte si suflet) nu a pomenit nimic despre razboiul la care a participat si in care, \u201esergentul taran\u201d (cum il numea generalul Corneliu Dragalina) s-a afirmat prin fapte ce i-au fost recunoscute, oficial, dovada fiind decoratiile primite?
\n-de ce oare, nu ne-a transmis si noua atmosfera si dramele perioadei de colectivizare a agriculturii si ale perioadei ce a urmat, toate traite de acest taran-carturar, poate altfel decat unul nestiutor de carte?
\n-de ce oare, intre aducerile aminte, nu a inclus si o parte din savuroasele-i comentarii legate de perioada post-revolutionara? Printre acestea, in povestirea despre care va vorbeam, unul se refera la Legile elaborate de noul nostru Parlament: \u201e Eu, si de zece ori citesc cate un articol din aceste legi, ca sa-l inteleg. Da\u2019, numa\u2019 un lucru am inteles: toate legile astea is facute pantru cei de le-o facut\u201d!
\n-de ce oare, baciu Sancraianu nu s-a \u201elaudat\u201d cu realizarile lui privitoare la rezervatie, cu implinirea visului de a vedea Roma, cu medaliile \u201eLa Quercia\u201d (2000) si \u201eFrunza de argint\u201d (2006), acordate de foruri stiintifice internationale? Legat de rezervatie, raspunsul pare sa-l gasim in cuvintele sale, spuse lui Dumitrescu (1983): \u201eAceasta este o alta poveste si ea nu incape in cadrul sec si oficios al unei autobiografii\u201d. Cat privesc distinctiile, cred ca este adevarat ceea ce-i declara lui \u0162eposu (in 2003): \u201e… nu m-am uitat dupa premii si medalii, nu m-au interesat\u201d
\n-de ce oare, nu a acordat familiei sale cel putin un subcapitol, de vreme ce si-a iubit sotia si copiii, poate nu la fel de mult ca bujorii, dar sigur mult mai profund. Sa fie vorba despre o iubire in maniera mostenita de la tatal sau (\u201etica\u201d)?
\nRaspunsul il veti afla sau il veti intui, stimati cititori, la fel ca si mine, daca veti avea rabdarea parcurgerii intregii carti de fata.
\nAduceri aminte … este de fapt un roman sau, cel putin asa il consider eu. Un roman scris de un taran cu putini ani de scoala, dar cu o temeinica scoala a vietii si cu un bagaj de cunostinte, cu mult peste media multor intelectuali formati in noua noastra societate, cunostinte acumulate, autodidact, din frumoasa-i biblioteca (as indrazni sa spun din invidiata-i biblioteca, de aproape 6.000 de volume!). Pentru el, cartea era un tip particular de interlocutor, declarandu-i lui Dumitrescu (1983) ca: \u201eAcestor carti le datorez luminarea mea si intelegerea celor ce ne inconjoara\u201d. Tot ele, cartile, il fac constient de \u201e… cate cunostinte exista, dar pe care, inca necunoscandu-le, vad cat de multe sunt de stiut si, in acelasi timp, imi dau seama de putinatatea cunostintelor mele\u201d, asa cum ne scria in 6 februarie 1994.
\nIar ca afirmatia mea de mai sus sa nu para a fi nefondata, doresc sa va istorisesc, foarte pe scurt, un crampei din vizita facuta la Roma, dupa participarea la un foarte important congres international (\u201eParcurile Nationale pentru Mileniul Trei\u201d, Camerino \u2013 Abruzzo, 19-25 octombrie 2000), la care a fost invitat – si a vorbit in reuniune plenara – si baciu Sancraianu. Ghidul nostru la Roma a fost parintele Fratila (pe atunci vice-rector la Colegiul Pio-Romeno din Roma), un bun cunoscator al istoriei Romei si o gazda deosebita. Fie ca ne prezenta Columna, fie Colosseum-ul, fie bazilica Sf. Petru, baciu Sancraianu avea cate ceva de adaugat, lucru ce l-a determinat pe ghidul nostru sa se opreasca si, poate usor iritat, sa-i spuna: \u201eBaciule, eu nu-ti mai spun nimic, caci vad ca dumneata stii tot\u201d! Cinstit sa fiu, nici eu nu prea eram in apele mele, desi sentimentul de mandrie, generat de cunostintele baciului nostru, incerca sa atenueze constientizarea multelor mele lipsuri de cultura generala. Sprijinindu-si cei 83 de ani in baston, baciu Sancraianu, imbracat in hainele romanesti in care a fost mire (!) si privind cu piosenie statuia Sf. Petru din centrul bazilicei, i-a raspuns doar atat: \u201eIe, ie, da\u2019 io am cetit!\u201d.
\nRevenind la prima parte a acestei carti si la raspunsurile pe care baciu Sancraianu nu mai poate sa ni le dea, eu cred ca, intentionat, el nu a vrut sa vorbeasca despre anumite lucruri. Sunt convins ca el a dorit, ca un adevarat indragostit de satul romanesc, sa ne transmita, asa cum a perceput-o el, atmosfera din satul Campiei ardelene, din perioada interbelica, cu toate bunele si relele, cu toate bucuriile si necazurile, cu toate limitele din acele vremuri, cu toata bucuria trezita de amintirile din tinerete, amintiri ce domina mintea noastra dupa ce am pasit in cel de-al optulea deceniu de viata.
\nAlternand povestirea, cu dialogul si pastrand graiul tipic al satelor din aceasta campie, romanul de fata poate reprezenta un izvor de cunoastere, deopotriva pentru etnologi, lingvisti si istorici. Pentru mine a fost un moment de desfatare spirituala, de imbogatire culturala si \u2013 de ce sa nu recunosc? – chiar de regret ca nu am darul manuirii frazelor, la fel ca si acest Badea Cartan modern! Sunt incredintat ca multi dintre cititori vor simti la fel ca mine.
\nCat priveste partea a doua \u2013 De vorba cu oameni \u2013, cei care au ingrijit aceasta editie au avut buna inspiratie sa completeze unele din \u201elipsurile\u201d marcate de noi prin intrebari, selectand o serie de scrieri din carti, presa sau chiar din reviste stiintifice, in care cititorul poate afla mai multe despre Marcu Sancraianu, povestea rezervatiei \u201eCampul cu bujori\u201d si legenda aparitiei lor la Zau de Campie.
\nDe asemenea, cititorul se va convinge ca aceasta rezervatie a fost sfintita de baciu Sancraianu, ca vreme de sase decenii ea a devenit tot mai prospera, tot mai cunoscuta in lume, tot mai cautata. Dar, tetea Iosca nu mai este, baciu Sancraianu s-a dus si el, iar vremurile de azi, dincolo de bulversarea atator lucruri bune, nu ne-au mai dat niciun profesor Alexandru Borza si niciun alt Marcut, carora sa le pese de rusinea ce ne-ar paste daca … Ceea ce este insa sigur, este faptul ca \u201eAcum, campul de bujori de la Zau de Campie pare orfan\u201d (Romania libera, 23 apr. 2007).
\n\u015ei tot in aceasta parte, vom putea constata \u201emetamorfozele\u201d pe care unii jurnalisti (si nu numai) le-au realizat din povestirile custodelui onorific! De aceea, mi-ar fi placut ca Aducerile aminte sa cuprinda si povestea reala si corecta, scrisa de cel ce a trait-o.
\nIn fine, pentru ca cititorul sa-l cunoasca mai bine pe acest \u201eromancier-postum\u201d, mai doresc sa spicuiesc din doua scrisori ale sale. Intr-o lunga scrisoare din 29 iulie 1998, imi scria printre altele: \u201e… eu am mandria ca sunt: 1. roman, 2. apartin bisericii Romane unite cu Roma si 3. sunt taran. Niciuna pentru mine din aceste trei mandrii nu e mai mare una decat alta. E sfanta mea treime a pamanteanului\u201d.
\nDaca vei avea rabdare sa citesti romanul baciului Sancraianu, vei descoperi, draga cititorule, un altfel de roman – mult mai deschis decat majoritatea politicienilor nostri; vei vedea un infocat, dar lucid, credincios greco-catolic si te vei delecta cu intelepciunea unei \u201especii\u201d de taran, pe cale de disparitie, daca nu chiar disparuta cumva!
\nIn 4 martie 2000, pe o ilustrata cu castelul baronului Istvan Ugron din Zau de Campie, scria: \u201eTot ce este frumos, nu conteaza de la cine provine. Ce este conteaza\u201d. Merita sa invatam, romani, maghiari, germani, evrei, tigani etc., cum se poate trai frumos si in armonie, asa cum ne indeamna si cum reiese din randurile taranului-carturar, Marcu Sancraianu!
\nOdata cu aparitia acestei carti, baciu Sancraianu, \u201e… dupa ce a poposit in sufletul nostru cu o intreaga poiana plina cu metafore\u201d (Ladariu, 1984), va intra definitiv in legenda bujorului de stepa de la Zau de Campie, bujor si rezervatie cu care a constituit, in scurt timp, \u201eo tripla simbioza\u201d (asa cum ne-am intitulat un articol publicat intr-o revista din Italia, in 2003).
\nDe fapt, eu cred ca Marcu Sancraianu insusi a devenit o legenda!
\nDar, ma intreb cu teama de a afla raspunsul: generatiile viitoare vor mai indragi legendele?
\nOricum ar fi, cartea de fata merita sa vada lumina tiparului si, cu siguranta, ea va interesa pe toti cei ce au vizitat rezervatia, cunoscandu-l sau nu pe autor, pe toti cei care au auzit de ea, precum si pe cei ce o vor cunoaste in viitor, daca… Daca cei responsabili vor sti sa-si asume responsabilitatile!<\/p>\n

prof. univ. dr. Vasile CRISTEA
\n\"aduceri1\"<\/p>\n

Cluj-Napoca, la 16 decembrie 2009<\/p>\n

 <\/p>\n

Postfata<\/strong><\/p>\n

Dupa inmormantarea tatalui nostru, in august 2008, noi, fra\u021bii, am intrat in \u201esanctuar\u201d, adica biblioteca, unde, intr-un dulap a carei cheie era totdeauna in buzunarul tatalui, am gasit trei caiete invelite in matase ce con\u021bineau un jurnal despre existen\u021ba caruia nu \u0219tia nimeni din familie.
\nA fost scris incepand cu anul 1988, cand tata avea 70 de ani, \u0219i cand, pensionar fiind, a avut timpul \u0219i dispozi\u021bia necesare pentru a-\u0219i pune pe hartie, cu scrisul lui marunt \u0219i indesat, \u201caduceri aminte\u201d.<\/p>\n

\"aduceri2\"Prima pagina din \u201eAduceri aminte\u201d<\/strong><\/p>\n

Fiecare dintre noi le-am rasfoit in graba, cu maini tremurande, parca intrand in sufletul lui \u0219i am in\u021beles din primele pagini ca insemnarile erau facute pentru noi, cei care ii urmam.
\n\u201cCel ce nu are trecut, nu are prezent si nu crede in viitor\u201d scria Nicolae Iorga.
\nCred ca aceasta judecata de valoare este valabila \u0219i se aplica de la nivelul comunita\u021bii celei mai mici, familia, pana la nivelul
\nna\u021biunii \u0219i chiar mai mult, al intregii omeniri.
\nCei ce nu-\u0219i cunosc trecutul \u0219i stramo\u0219ii, de care trebuie sa fie mandri, nu se cunosc pe ei in\u0219i\u0219i, nu i\u0219i \u0219tiu radacinile, nu in\u021beleg drumul pe care trebuie sa mearga \u0219i ratacesc in lume ca ni\u0219te orfani.
\nDeoarece fiecare dintre fra\u021bi vroia sa pastreze pentru el aceste amintiri, am hotarat sa transcriem con\u021binutul caietelor in format electronic \u0219i sa-l multiplicam pentru fiecare frate \u0219i nepot.
\nEu \u0219i so\u021bia mea, Cornelia, am inceput munca de editare, care s-a dovedit dificila, avand in vedere ca insemnarile au fost scrise \u201cdintr-un condei\u201d, fara corecturi sau reveniri, facand referiri la oameni \u0219i fapte dintr-o vreme cand noi nu existam, pe care le \u0219tiam vag din povestirile parin\u021bilor no\u0219tri, in grai ardelenesc, cu multe regionalisme, unele care nici nu se mai folosesc.
\nIn noiembrie 2009 am aratat prima listare a \u201eAducerilor aminte\u201d doamnei Mariana Pavaloiu, muzeograf la Academia Navala \u201cMircea cel Batran\u201d, care m-a indemnat sa fac o carte \u0219i sa o public, argumentand ca ar fi o pledoarie pentru cauza nobila a ocrotirii naturii, pentru studiu \u0219i cultura, o reflectare a vie\u021bii satului interbelic vazuta prin ochii unui copil.
\nIn scopul intregirii imaginii eforturilor facute de tatal nostru pentru ocrotirea bujorului de stepa din Zau de Campie, am adaugat extrase din publica\u021bii \u0219i fotografii.
\nAm trimis listari fra\u021bilor mei Marian \u0219i Petri\u0219or, care m-au ajutat in descifrarea unor expresii \u0219i regionalisme. Marian mi-a trimis o biografie a tatalui nostru pe care am integrat-o in carte, iar Petri\u0219or, caietele pe care le-a gasit in biblioteca \u0219i in care tata a consemnat trairile din vremea in care a fost pe frontul din rasarit, precum \u0219i culegeri de folclor din Zau.
\nAm trimis o listare domnului profesor Vasile Cristea care, prin prefa\u021ba scrisa, ne-a dat plusul de incredere necesar pentru ca amintirile tatalui nostru sa vada lumina tiparului. De la domnul profesor Cristea avem inregistrarea video a vizitei facute in anul 2000 cu un grup de profesori din Belgia \u0219i de la Cluj la rezerva\u021bia de la Zau \u0219i la noi acasa. Vizionand acea filmare, m-a frapat cuvantul hotar, pe care tata il folosea adesea in explica\u021biile date vizitatorilor. Acela\u0219i cuvant il folosea \u0219i mama cand veneam in vacan\u021be \u0219i ma intreba: \u201cIlu\u021b, cum ii hotarul pe Baragan?\u201d. Daca ii spuneam ca graul \u0219i cucuruzul arata bine, sufletul ei de om al pamantului se bucura.
\nSunt oameni care, in via\u021ba fiind, au ctitorit o biserica ori o manastire. Tatal nostru o via\u021ba intreaga a ocrotit o planta, bujorul de stepa, poate mai mult decit \u0219i-a ocrotit familia. In slujba acestei flori \u0219i-a pus puterea de munca \u0219i o buna parte din timpul disponibil. Din primavara pana in toamna, mergand pe jos kilometri buni dus-intors, a ingrijit fiecare fir, fiecare bujor, \u0219tia ca\u021bi sunt in fiecare parcela, cum cre\u0219te, inflore\u0219te \u0219i cate semin\u021be face fiecare.
\nNiciodata nu a spus \u201enu mai pot\u201d sau \u201enu mai vreau sa am grija de rezerva\u021bie\u201d. Acesta era rostul lui, pentru asta s-a nascut. \u0218tia ca noi suntem o parte a naturii \u0219i, daca avem grija de ea, avem grija de noi.
\nTuturor celor care \u0219i-au adus contribu\u021bia la finalizarea ac\u021biunii de pregatire pentru tipar a aducerilor aminte \u0219i nu in ultimul rand lui Jan Picingine, un bun prieten al meu, care a facut o supervizare a textului inainte de a-l da la editura \u0219i care mi-a dat o binevenita sugestie de a explica regionalismele la subsolul fiecarei pagini, le mul\u021bumim din suflet.
\n\u201eAduceri aminte\u201d ne aduc aminte ca parin\u021bii no\u0219tri au fost ni\u0219te oameni, acolo \u0219i ei, care au trait ca \u0219i noi cele omene\u0219ti \u0219i la care trebuie sa ne gandim frumos \u0219i sa ne aducem aminte de ei cu drag.<\/p>\n

Constan\u021ba, 9 martie 2010<\/p>\n

Iuliu-Augustin Sancraian<\/p>\n

 <\/p>\n

CUPRINS<\/strong><\/p>\n

Prefa\u021ba
\nBiografie
\nPartea I Aduceri aminte
\nMotive
\nOrigini
\nInceputul si Alba Iulia
\nDin jos de drum, la neam\u021bu\u2019 Metz
\nLa scoala, opinci noi
\nPrima prietenie
\nPlansul la copii
\nPrimul colindat
\nPoveste de la matusa
\nPoezie incalcita
\nLa scoala in clasa I
\nApa de beut de la Varvara
\nHarbul Chetei
\nDespre litera \u015e
\nBucuria primului omat
\nDescantatul de uima
\nPrima vacanta de vara
\nFog-meg, taurul, curcubeul
\n\u015eincai, scoala, biserica si Pitu
\nBorza, Blajul si bujorii. Nu te teme
\nOra de religie
\nRatustele doamnei Parlea
\nLa padure, la bojori
\nTargul la Pir si socialismul
\nArghir si Elena
\nLa gimnaziu la Ludus
\nCodreanu la Zau si vacanta de Craciun din 1928
\nPoeziile lui Co\u0219buc
\nLa neamuri la Velceri, verisoara Lucretia
\nDiferendul cu Romul Popa, preot ortodox
\nPal Ioan si Cocoara Ioan, inecati sub gheata
\nAlti inecati la zi de targ si sarbatoare
\nAn secetos si gheata. Moare gasca
\nIn banca cu Goldstein si Botani
\nIspravile lui Pacala dupa stiva de lemne si sfintirea bisericilor ortodoxa si greco-catolica din Zau
\nLa tetea Iosca la bojori
\nLa furat prune la matusa Marie
\nPrimul pelerinaj, pe jos, la Nicula
\nMatu\u0219a Agni\u0219
\nLa Blaj cu ASTRA
\nPe cand eram \u021bangau
\nSinteza \u2013 dupa 60 de ani
\nPartea II-a De vorba cu oameni
\nBujorii \u0219i via\u021ba custodelui lor in imagini
\nPostfa\u021ba<\/p>\n

Fragmente din carte<\/strong><\/p>\n

Biografie<\/strong><\/p>\n

Marcu S\u00e2ncr\u0103ianu – 2002 Zau de C\u00eempie 1917, 25 septembrie \u2013 Vede lumina zilei Marcu S\u00e2ncr\u0103ianu, fiul lui Marcu \u015fi Anica, din comuna Zau de C\u00e2mpie, jude\u0163ul Mure\u015f.
\n1924, 15 septembrie\u2013 \u00cencepe \u015fcoala primar\u0103 \u00een comuna Zau de C\u00e2mpie, pe care o absolv\u0103 \u00een anul 1928.
\n1926, 10 mai\u2013 Profesorul Alexandru Borza, \u00eentemeietorul Gr\u0103dinii Botanice din Cluj, pune bazele Rezerva\u0163iei Botanice din Zau de C\u00e2mpie, iar Marcu S\u00e2ncr\u0103ianu, copil fiind, \u00ee\u0219i promite sie\u0219i s\u0103-i poarte de grij\u0103.
\n1928, 15 septembrie\u2013 \u00cencepe cursurile Gimnaziului din Ludu\u015f, pe care le \u00eentrerupe \u00een anul 1930, dup\u0103 absolvirea clasei a II-a.
\n1939 \u2013 Este \u00eencorporat \u00een armat\u0103 la Batalionul 3 din Regimentul 1 Transmisiuni Deva.
\n1941, 22 iunie\u2013 Este trimis pe front ca radiotelegrafist pe centrala mobil\u0103 a comandamentului Corpului 6 Armat\u0103, pe durata campaniei din r\u0103s\u0103rit.
\n1942, ianuarie\u2013 Este judecat \u015fi condamnat la moarte de Curtea Mar\u0163ial\u0103 din cauza unui ordin transmis gre\u015fit unei divizii, ce a suferit mari pierderi. Cu pu\u0163in timp \u00eenainte de execu\u0163ie, sentin\u0163a este anulat\u0103 de c\u0103tre comandantul Corpului 6 Armat\u0103, care a cercetat cazul \u015fi a constatat c\u0103 transmiterea gre\u015fit\u0103 a fost f\u0103cut\u0103 de unul din operatorii sta\u0163iei radio, subordona\u0163i sergentului S\u00e2ncr\u0103ianu.
\n1942, noiembrie \u2013 Ca urmare a \u00eendeplinirii cu devotament a \u00eendatoririlor de \u015fef sta\u0163ie de transmisiuni, comandantul Corpului 6 Armat\u0103 \u00eel propune pentru a fi avansat la gradul de sublocotenent \u015fi decorarea cu ordinul \u201cMihai Viteazu\u201d, dar Marcu S\u00e2ncr\u0103ianu prefer\u0103 s\u0103 fie recompensat cu 14 zile permisie acas\u0103. De\u015fi permisiile erau interzise \u00een acea perioad\u0103, comandantul Corpului 6 Armat\u0103, generalul Cornelius Dragalina, l-a trimis cu ma\u015fina la gar\u0103, unde a prins trenul spre \u0163ar\u0103. \u00cen acest timp, unitatea sa este \u00eencercuit\u0103 de sovietici \u00een Stepa Kalmuc\u0103 \u015fi sufer\u0103 mari pierderi, deoarece \u00eencepuse ofensiva sovietic\u0103.
\n1942, 25 Decembrie\u2013 Ajunge acas\u0103 \u00een permisie dup\u0103 un drum greu pe timp de iarn\u0103.
\n1943, ianuarie \u2013 Se \u00eenapoiaz\u0103 pe front, dar nu i se permite s\u0103 treac\u0103 Nistrul pentru a ajunge la unitate, deoarece situa\u0163ia unit\u0103\u0163ilor de pe frontul de la Stalingrad \u015fi Cotul Donului este confuz\u0103.
\n1943, martie\u2013 Este trecut la partea sedentar\u0103 a unit\u0103\u0163ii \u015fi este deconcentrat.
\n1943, decembrie\u2013 Este concentrat din nou \u015fi este trimis pe front la compania de transmisiuni a comandamentului Corpului 6 Armat\u0103.
\n1944, 23 August\u2013 Sub conducerea c\u0103pitanului Horia Cosmovici, subunitatea, aflat\u0103 la acel moment la Bicaz, prime\u015fte ordin s\u0103 se retrag\u0103 spre Foc\u015fani. Ferindu-se s\u0103 nu fie lua\u0163i prizonieri de sovietici, militarii din subunitate ajung pe data de 29 august 1944 la Buz\u0103u, unde comandantul companiei le d\u0103 ordin s\u0103 plece acas\u0103.
\n1944, 5 septembrie\u2013 Ajunge acas\u0103 la Zau de C\u00e2mpie, dar este prins de horti\u015fti \u015fi este internat \u00een lag\u0103rul de la \u015e\u0103ulia de C\u00e2mpie \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i b\u0103rba\u0163i din zon\u0103, printre care \u015fogorul (cumnatul) s\u0103u Vasile Soporan \u015fi Sandica B\u0103ie\u0163an, pentru a fi du\u015fi la construirea de fortifica\u0163ii.
\n1944, 10 septembrie\u2013 Evadeaz\u0103 din lag\u0103rul de la \u015e\u0103ulia de C\u00e2mpie \u015fi se \u00eenapoiaz\u0103 \u00een comuna natal\u0103, unde st\u0103 ascuns p\u00e2n\u0103 la trecerea frontului.
\n1944, octombrie\u2013 Se prezint\u0103 la unitate, este deconcentrat \u015fi l\u0103sat la vatr\u0103.
\n1945, martie\u2013 Este ales secretar al Comisiei de reform\u0103 agrar\u0103, pre\u015fedinte fiind Miclea Toader. Din 1945 lucreaz\u0103 la prim\u0103ria Zau de C\u00e2mpie, ca agent fiscal.
\n1947, 30 august\u2013 Se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu Maria Florea, fiica lui Niculae \u015fi Aurelia, din comuna Bogata de Mure\u015f.
\n1948, 10 august \u2013 Se na\u015fte primul copil \u2013 M\u0103rcu\u0163u.
\n1948, 20 octombrie \u2013 \u00cencepe protestul (timp de \u015fase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni) \u00eempotriva interzicerii Bisericii Rom\u00e2ne Unite cu Roma (greco-catolic\u0103), l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi barb\u0103 \u015fi frecvent\u00e2nd biserica reformat\u0103 (ungureasc\u0103) din Zau de C\u00e2mpie. A \u00eencetat protestul dup\u0103 ce a fost chemat de mai multe ori la securitate.
\n1949, 28 septembrie \u2013 Se na\u015fte al doilea fiu \u2013 M\u0103rian.
\n1950, noiembrie \u2013 Se na\u015fte prematur al treilea fecior \u2013 Aurel, care decedeaz\u0103 dup\u0103 \u015fase zile, \u00een aceea\u015fi zi cu mama lui Marcu S\u00e2ncr\u0103ianu.
\n1952, 23 ianuarie\u2013 Se na\u015fte al patrulea copil \u2013 Iuliu.
\n1955, 22 iunie\u2013 Se na\u015fte al cincilea fiu \u2013 Petri\u015for.
\n1959, noiembrie\u2013 Este numit \u015fef contabil la Gospod\u0103ria Agricol\u0103 de Colectiv\u0103 din Zau de C\u00e2mpie.
\n1961, decembrie\u2013 Este casier la G.A.C. din Zau de C\u00e2mpie.
\n1962, februarie \u2013 Este primit \u00een calitate de candidat \u00een r\u00e2ndurile membrilor Partidul Comunist Rom\u00e2n.
\n1964, decembrie\u2013 Este \u00eencadrat din nou pe func\u0163ia agent fiscal (casier) la prim\u0103ria Zau de C\u00e2mpie.
\n1967 \u2013 \u00cemprejmuie\u015fte rezerva\u0163ia botanic\u0103 cu un gard din st\u00e2lpi de beton \u015fi s\u00e2rm\u0103 cu fonduri ob\u0163inute de la prim\u0103ria din Zau de C\u00e2mpie \u015fi presta\u0163ia prin munc\u0103 efectuat\u0103 de cet\u0103\u0163enii din comun\u0103.
\n1969 \u2013 Protesteaz\u0103 din nou prin peti\u0163ii trimise la patriarhie \u00eempotriva interzicerii cultului greco-catolic. Este urm\u0103rit \u015fi cercetat de organele de securitate, iar \u00een anul 1971 este sanc\u0163ionat cu vot de blam cu avertisment pe linie de partid. Nu a cerut niciodat\u0103 ridicarea acestei sanc\u0163iuni.
\n1979, 30 septembrie\u2013 Se pensioneaz\u0103 de la prim\u0103ria Zau de C\u00e2mpie.
\n1995, martie\u2013 Decedeaz\u0103 fiul cel mare \u2013 M\u0103rcu\u0163u.
\n1999, martie\u2013 Decedeaz\u0103 so\u0163ia \u2013 Maria.
\n2008, 22 august\u2013Se stinge din via\u0163\u0103, trec\u00e2nd la cele ve\u015fnice, fiind \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een cimitirul de l\u00e2ng\u0103 Biserica Rom\u00e2n\u0103 Unit\u0103 cu Roma din Zau de C\u00e2mpie.<\/p>\n

Poveste de la m\u0103tu\u015fa<\/strong>
\nM\u0103tu\u015fa Marie \u015ftia pove\u015fti, dar nu de acelea cu zmei \u015fi balauri. \u015etia \u015fi ne povestea c\u00e2nd avea poft\u0103, altfel, orice am fi f\u0103cut, nu ne povestea nimic.
\n\u2013S\u0103 v\u0103 spuie bun\u0103-ta. C\u00e2nd spunea asta \u015ftiam c\u0103 orice st\u0103ruin-\u0163\u0103 era \u00een zadar.
\nZicea c\u0103 ne spune pove\u015fti, dar \u00een realitate erau mici \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ori poezii care aveau circula\u0163ie prin \u015fez\u0103tori \u00een timpul iernilor.
\nLa o st\u0103ruin\u0163\u0103 a mea, dup\u0103 ce o nec\u0103jisem destul cu vorba c\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 una c\u00e2t de mic\u0103 \u015fi s\u0103 fie cu draci c\u00e2t de mul\u0163i, c\u0103 mie a\u015fa de mult \u00eemi plac, s\u0103 fie cu coarne c\u00e2t a vacilor noastre \u015fi cozi lungi s\u0103 se t\u00e2r\u00e2ie dup\u0103 ei.
\nDup\u0103 cum am mai spus, mi-a spus povestea, dar cu condi\u0163ia s\u0103 o \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi s\u0103 o spun la ai no\u015ftri acas\u0103. E drept c\u0103 povestea m\u0103tu\u015fii n-a fost poveste, ci o poezie, dar, dac\u0103 din toate pove\u015ftile ce mi le-a spus nu-mi mai amintesc nici una, pe asta am \u00eenv\u0103\u0163at-o. Cum am mers acas\u0103, m-am \u015fi l\u0103udat c\u0103 am o poveste de spus. N-a fost nevoie de prea mult\u0103 st\u0103ruin\u0163\u0103 din partea mamei, c\u0103 am spus-o imediat:<\/p>\n

Pe din sus de \u0163intirim
\nMerg fetile duh\u0103nind,
\nC\u00e2te una, c\u00e2te dou\u0103,
\nCu pipe \u015fi cu ja\u015fcau\u0103.
\nIese dracu din colib\u0103,
\nS\u0103 le puie foc \u00een pip\u0103
\n\u2013Las\u0103-ne drace \u00een pace,
\nC\u0103 suntem fete s\u0103race
\n\u015ei umbl\u0103m cu furea-n sat,
\nS\u0103 ne c\u0103p\u0103t\u0103m b\u0103rbat.<\/p>\n

Drept r\u0103spuns c\u00e2nd am terminat, mi-a zis:
\n\u2013M\u00eenca-\u021bi-ai povestea!
\n\u2013Ba s\u0103 o m\u00e2nce m\u0103tu\u015fa, c\u0103 ea m-a \u00eenv\u0103\u0163at!
\nC\u0103-i poveste ori poezie, ce are a face, principalul e c\u0103 am spus-o de multe ori. \u0218i azi, dup\u0103 65 de ani, ea tot mai are loc \u00een mintea mea \u015fi tot poveste cred c\u0103 este.<\/p>\n

Apa de beut de la V\u00e2rvara
\nCasa \u00een care am crescut \u015fi am tr\u0103it p\u00e2n\u0103 m-am \u00eensurat \u015fi apoi m-am mutat \u00een \u015ees sub via baronului, nu avea ap\u0103 de beut. To\u0163i vecinii din jurul nostru aduceau ap\u0103 de beut de la ciurg\u0103u, un izvor cu ap\u0103 foarte bun\u0103 la o distan\u0163\u0103 de 1 Km. \u00cen apropiere, locuia o femeie pe care o chema V\u00e2rvara \u015fi la acest izvor de ap\u0103 foarte mul\u0163i \u00eei ziceau tot \u201eV\u00e2rvara\u201d.
\nAdusul apei pentru m\u00e2ncare \u00eel f\u0103ceam de la f\u00e2nt\u00e2ni\u0163a din marginea lacului, aproape de R\u00e2pa din Continit \u015fi o aduceau de obicei tica sau mama cu cofa sau fidile\u015ful. Cea de beut o aduceam noi, copiii. Trebuia s\u0103 ne a\u015ftept\u0103m r\u00e2ndul la umplerea vaselor, a\u015fa c\u0103 de multe ori a\u015fteptam \u015fi c\u00e2te un ceas, ori chiar dou\u0103 ceasuri p\u00e2n\u0103 ne ajungea r\u00e2ndul.
\nDe regul\u0103, eram trimi\u015fi dup\u0103 ap\u0103 la V\u00e2rvara eu \u015fi cu sor\u0103-mea Aurelia, c\u0103reia \u00eei spunem Ica, \u015fi o aduceam cu un fidile\u015f de 6-8 litri.
\nDistan\u0163a era destul de mare \u015fi pentru a ne fi mai u\u015for, puneam fidile\u015ful pe o bot\u0103 de lemn ca de o jum\u0103tate de metru. Eu prin-deam de un cap\u0103t, iar sor\u0103-mea de cel\u0103lalt, veneam ba al\u0103turi, ba unul \u00eenainte \u015fi cel\u0103lalt \u00een urm\u0103. Nu \u015ftiu cum se f\u0103cea c\u0103 cu toate sfaturile ce ni le d\u0103dea mama c\u00e2nd plecam de acas\u0103, s\u0103 avem de grij\u0103 s\u0103 nu ne batem, s\u0103 ne purt\u0103m bine, s\u0103 nu d\u0103m cumva de bai cu ceilal\u0163i copii p\u00e2n\u0103 ne umpleam vasele cu ap\u0103, \u00een pu\u0163ine r\u00e2nduri duceam la \u00eendeplinire aceste pove\u0163e, cu toate asigur\u0103rile ce le d\u0103deam am\u00e2ndoi, c\u0103 s\u0103 n-aib\u0103 fric\u0103 \u015fi s\u0103 nu se team\u0103.
\nSpre ciurg\u0103u, de obicei, eu luam bota \u015fi fuga, fuga s\u0103 ajung mai repede, iar sor\u0103-mea cu fidile\u015ful \u00een m\u00e2n\u0103, gol dup\u0103 mine. Eu la \u015ftrec o a\u015fteptam, dar dup\u0103 ce-l treceam, ca s\u0103 fiu sigur c\u0103 vine \u015fi ea, o a\u015fteptam, mergeam \u00eempreun\u0103 c\u00e2tva timp. Apoi o lu\u0103m iar la fug\u0103 \u00eenainte, mai ales dac\u0103 vedeam c\u0103 mai sunt \u015fi al\u0163i copii ce mergeau dup\u0103 ap\u0103.
\n\u0162ineam r\u00e2ndul dup\u0103 cum treceam \u015fan\u0163ul peste o sc\u00e2ndur\u0103 ce f\u0103cea leg\u0103tura \u00eentre drum \u015fi ciurg\u0103u.
\nCei mai \u00eendr\u0103zne\u0163i s\u0103reau \u015fan\u0163ul plin cu ap\u0103 \u015fi destul de larg, \u015fi, ca urmare, mul\u0163i dintre noi, la s\u0103rirea lui, mai gre\u015feam \u015fi, \u00een loc s\u0103 ajungem pe partea cealalt\u0103 a \u015fan\u0163ului, ajungeam \u00een mijlocul lui, \u00een n\u0103mol. Necazul nu era prea mare, deoarece, \u00een afar\u0103 de c\u0103m\u0103\u015fu\u0163a lung\u0103 de pe noi, nu avea altceva s\u0103 se murd\u0103reasc\u0103, iar picioarele le sp\u0103lam la repezeal\u0103 \u00een t\u0103u, care era la vreo 30-40 metri peste drum \u015fi \u015ftrec.
\nDe apa ce curgea din \u0163eava de la ciurg\u0103u nu ne puteam folosi s\u0103 ne sp\u0103l\u0103m pe picioare c\u00e2nd erau aduna\u0163i mul\u0163i clien\u0163i \u00een a\u015fteptarea r\u00e2ndului.
\n\u00cenapoierea era \u00eentotdeauna mai complicat\u0103, mai des c\u00e2nd a\u015fteptam timp mai \u00eendelungat \u015fi de obicei ne duceam dup\u0103 ap\u0103 de beut c\u00e2nd se punea de m\u0103m\u0103lig\u0103, ca s\u0103 avem ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 la m\u00e2ncare.
\nApoi Ica, sor\u0103-mea, care era o fire mai iute \u015fi totdeauna gr\u0103bit\u0103, \u00een timp ce veneam cu fidile\u015ful plin cu ap\u0103, m\u0103 tot silea:
\n\u2013P\u0103\u015fe\u015fte mai iute m\u0103i, ponihosule, c\u0103 cu tine m\u0103 apuc\u0103 sara pe drum.
\n\u2013Vrei mai iute! Du-te tu \u00eenainte, iar eu oi mere cum vrei tu, \u00eei r\u0103spundeam eu.
\nDar ce crede\u0163i c\u0103 f\u0103ceam? Eu \u00een urm\u0103, \u00een loc s\u0103 merg omene\u015fte, m\u0103 sprijineam \u00een am\u00e2ndou\u0103 picioarele \u015fi tr\u0103geam \u00eenapoi. Ea m\u0103 sm\u00e2ncea, eu c\u0103deam, ba m\u0103 loveam, c\u0103 nu de pu\u0163ine ori \u00eemi curgea s\u00e2ngele pe nas, dar \u015ftiu c\u0103 nu m\u0103 durea nimic \u015fi nici nu-mi p\u0103sa.
\n\u2013Te-ai lovit r\u0103u, te doare, hai la t\u0103u s\u0103 te speli, c\u0103 nu-i mere a\u015fa plin de s\u00e2nge.
\nDup\u0103 care m\u0103 punea s\u0103 merg \u00eenaintea ei, ori eu mai mic \u015fi
\nmai domol din fire, nu-i veneam pe plac.
\n\u2013Opre\u015fte, m\u0103 c\u00e2ne, s\u0103-\u0163i ar\u0103t eu cum se mere!
\n\u00centr-o clipit\u0103 era la mine \u015fi jup, jup cu pumnii \u00een spate. De fugeam, era \u015fi mai r\u0103u, c\u0103 m\u0103 ajungea \u015fi \u00eemi c\u0103ra mai mul\u0163i pumni, \u00eemi \u00eencasam por\u0163ia \u015fi la drum din nou.
\nLa \u00eenceput mai tare, dar pe urm\u0103 din nou la pasul meu.
\n\u2013Pune jos, m\u0103 c\u00e2ne, s\u0103-\u0163i ar\u0103t eu cum se mere.
\nPuneam jos \u015fi \u00eentorceam spatele s\u0103 m\u0103 jupeasc\u0103, am v\u0103zut c\u0103 scap mai u\u015for a\u015fa.
\n\u2013Hai p\u0103\u015fe\u015fte, m\u0103 c\u00e2ne, ce e\u015fti tu.
\n\u2013Las\u2019 c\u0103 te spun eu lui tica \u015fi mamei \u015fi apoi \u00ee\u0163i dau ei \u0163ie, n-ai tu fric\u0103.
\nSe \u00eent\u00e2mpla c\u0103 vedeau de acas\u0103 cum se petreceau lucrurile, apoi atunci prindeam curaj \u015fi strigam.
\n\u2013Hai la ea mam\u0103 c\u0103 asta-i nebun\u0103, c\u0103 m\u0103 bate de m\u0103 omoar\u0103!
\nDar ajuns acas\u0103, mirosul de m\u0103m\u0103lig\u0103 cu lapte ori tocan\u0103 de pui, le uitam pe toate \u015fi m\u00e2ncam am\u00e2ndoi dintr-un blid, iar Ica m\u0103 \u00eendemna.
\n\u2013M\u0103n\u00e2nc\u0103 m\u0103, s\u0103 cre\u015fti odat\u0103, s\u0103 po\u0163i mere mai repede cu fidile\u015ful, s\u0103 nu te \u00eentreac\u0103 al\u0163ii pe drum.
\n\u0218trec= Calea ferat\u0103<\/p>\n

Desc\u00e2ntatul de uim\u0103<\/strong>
\nPe c\u00e2nd umblam la \u015fcoal\u0103, \u00eentr-o bun\u0103 zi mi s-a f\u0103cut o umfl\u0103tur\u0103 la grumaz \u00eentre ureche \u015fi barb\u0103. Umfl\u0103tura ca umfl\u0103-tura, dar \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 doar\u0103.
\nDoctorul vinea la Zau de la Ludu\u015f tot la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, puteam muri \u00een voie bun\u0103 din partea doctorului, oamenii mai cu strare se grijeau de s\u0103n\u0103tatea copiilor, dar cei mai mul\u0163i eram la dispozi\u0163ia muierilor pricepute \u00een t\u0103m\u0103duirea diferitelor bete\u015fuguri, cu lecuirea lor, ori cu \u015fi mai marea \u00eemboln\u0103vire, dup\u0103 noroc \u015fi rezisten\u0163a acumulat\u0103 de neamul s\u0103u.
\nTica \u015fi mama \u00eengrijora\u0163i de starea mea destul de dificil\u0103, ce s\u0103 fac\u0103? Unde s\u0103 se duc\u0103? P\u00e2n\u0103 una alta, fuga cu mine la m\u0103tu\u015fa C\u0103t\u0103lina, mare desc\u00e2nt\u0103toare a tot felul de bete\u015fuguri.
\nM\u0103 pip\u0103ie, m\u0103 \u00eentreab\u0103 cum m\u0103 doare, de c\u00e2nd \u015fi stabile\u015fte c\u0103-i uim\u0103, acum i se spune oreion, iar leacul era s\u0103 stau acas\u0103 vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 la c\u0103ldur\u0103, s\u0103-mi pun\u0103 f\u0103in\u0103 de m\u0103lai \u00eenc\u0103lzit la g\u00e2t, \u00een care a mai pus ceva amestecuri de hu\u015fte \u015fi usturoi, \u015fi eu s\u0103 merg \u00een fiecare zi pe la d\u00e2nsa s\u0103-mi desc\u00e2nte.
\n\u2013D-apoi cu \u015fcoala ce fac?
\n\u2013Stai acas\u0103 p\u00e2n\u0103 te vindeci.
\n\u2013\u015ei dac\u0103 nu m\u0103 vindec \u015fi lipsesc de la \u015fcoal\u0103, v-o place?
\n\u2013O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u015f-apoi se alege \u015fcoala. Mai da\u0163i-o \u00een turb\u0103, c\u0103 nu v\u0103 face\u0163i to\u0163i pop\u0103, dasc\u0103l ori notar\u0103\u015f.
\n\u2013Las\u2019 c\u0103 io o-i \u00eentreba \u00een fe\u015ftecare zi pe Marta ce v-a mai \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi-\u0163i spui io ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2i \u00een urm\u0103 cu \u015fcoala, a zis tica.
\n\u015etiam c\u0103 odat\u0103 hot\u0103r\u00e2t c\u0103 trebuie s\u0103 stau acas\u0103, apoi trebe s\u0103 stau. \u015ei am stat.
\nNu \u015ftiu cu ce m-o mo\u015fmolit la grumaz, dar c\u0103ldura ce o sim\u0163eam la grumaz din f\u0103ina de m\u0103lai, cu c\u0103\u0163ei de usturoi \u015fi nu \u015ftiu mai ce, dar \u00eemi pl\u0103cea. C\u00e2t de desc\u00e2ntat, nu m\u0103 l\u0103sa s\u0103 merg singur, ziceau c\u0103 cine \u015ftie pe unde ajung, c\u0103 m-oi dezlega la grumaz \u015fi c\u00e2te alte mai spuneau, de parc\u0103 \u015ftiau c\u0103 eu chiar a\u015fa a\u015f fi f\u0103cut de m\u0103 l\u0103sau de capul meu.
\n\u00cent\u00e2i am mers cu mama la desc\u00e2ntat, m\u0103car c\u0103 nici mama, nici tica nu prea le credeau. De ochii lumii, a vecinilor, a satului, vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd trebuiau s\u0103 fac\u0103 la fel cu ceilal\u0163i oameni.
\n\u00centre timp, tica a intervenit pe la prim\u0103rie \u015fi l-a avizat pe Czitrom (\u0162itrom), doctorul din Ludu\u015f, c\u0103 este un copil de \u015fcoal\u0103 beteag \u015fi s\u0103 vie la Zau s\u0103-l vad\u0103.
\nAcesta a r\u0103spuns c\u0103 are peste 30 de sate \u015fi \u00een unele din ele are jum\u0103tate din copii bolnavi, s\u0103 m\u0103 duc\u0103 mar\u0163i la Ludu\u015f, era \u015fi t\u00e2rg s\u0103pt\u0103m\u00e2nal \u015fi era la domiciliu, restul zilelor pe la \u015fcoalele din plas\u0103, \u00een plus, parc\u0103 era \u00een\u0163eles cu m\u0103tu\u015fa C\u0103t\u0103lina, c\u0103 s\u0103 stau acas\u0103 s\u0103 nu mai merg la \u015fcoal\u0103 c\u00e2teva zile.
\nBiata m\u0103tu\u015f\u0103, cum mergeam la d\u00e2nsa, \u00ee\u015fi l\u0103sa tot lucrul \u015fi \u00ee\u015fi lua sp\u0103l\u0103toarea de vase pe care o \u00eenc\u0103lzea \u015fi \u00eencepea s\u0103 vorbeasc\u0103 singur\u0103. Eram tare atent \u015fi p\u00e2n\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at tot desc\u00e2ntecul nu m-am l\u0103sat. Dar dac\u0103 at\u00e2tea p\u0103l\u0103j\u0103nii mi-au r\u0103mas \u00een minte, desc\u00e2ntecele le-am dat cu totul uit\u0103rii, mai ales c\u0103 vorbele se repetau mereu \u015fi-mi p\u0103rea c\u0103-i o treab\u0103 f\u0103r\u0103 de nici o noim\u0103.
\nCe era mai deosebit era c\u0103 dup\u0103 ce termina desc\u00e2ntatul, m\u0103 lua de m\u00e2ini \u015fi m\u0103 ducea la gura cuptorului de copt p\u00e2ine. M\u0103tu\u015fa zicea \u015fi acolo o parte din desc\u00e2ntec, iar obligat, s\u0103 pup partea de deasupra gurii cuptorului. F\u0103ceam asta, pot spune cu mult\u0103 pl\u0103-cere, numai s\u0103 m\u0103 vindec.
\nPe urm\u0103 nu mai venea cu mine \u015fi m\u0103 trimitea singur s\u0103 pup gura cuptorului, doar c\u00e2nd veneam \u00eenapoi o \u00eentreba pe sor\u0103-sa, m\u0103tu\u015fa Ravec\u0103, mama Martei, dac\u0103 am cenu\u015f\u0103 pe gur\u0103. Aceasta \u00eensemna c\u0103 am pupat gura cuptorului, altfel se putea s\u0103 o \u00een\u015fel, ceea ce se mai \u015fi \u00eent\u00e2mpla. Odat\u0103, sup\u0103rat\u0103, mi-a zis:
\n\u2013M\u0103 copile, tu n-ai pupat cumsecade gura cuptorului \u015fi apoi cum ti-i vindeca dac\u0103 nu faci toate a\u015fa cum cere desc\u00e2ntecul?
\n\u2013No, las c\u0103-\u0163i vedea c\u0103 \u00eel pup cum se cade.
\nCa s\u0103 scap de b\u0103nuial\u0103, mai ales c\u0103 dup\u0103 vreo c\u00e2teva zile a \u00eenceput ca umfl\u0103tura \u015fi durerea s\u0103 bat\u0103 \u00een retragere, dup\u0103 c\u00e2t timp nu \u0163in minte, dar ca s\u0103 le ar\u0103t c\u0103 respect toate cele poruncite de desc\u00e2ntec \u015fi s\u0103 demonstrez \u015fi acas\u0103 la ai no\u015ftri c\u00e2t \u00ees de corect, c\u00e2nd am pupat gura cuptorului mi-am frecat at\u00e2t obrazul st\u00e2ng c\u00e2t \u015fi cel drept, dar \u015fi barba, fruntea \u015fi nasul. Cred c\u0103 mi-am f\u0103cut o sf\u00e2nt\u0103 ungere cu cru\u015fala ce se face la ie\u015firea fumului din cuptor. De aici a\u0163\u0103 acas\u0103, dar \u015fi la fereastr\u0103 s\u0103-i spun m\u0103tu\u015fii c\u0103 am respectat r\u00e2nduiala prescris\u0103. Cei din cas\u0103, c\u00e2nd m-or v\u0103zut, i-a pornit r\u00e2sul ca pe copii.
\n\u2013Noa, nici amu nu am pupat gura cuptorului?
\nCe mai! Ce s\u0103-mi r\u0103spund\u0103, r\u00e2deau cu hohote to\u0163i din cas\u0103.
\n\u2013Ni la M\u0103rcu\u0163u, g\u00e2nde\u015fti c\u0103-i Michidu\u0163\u0103 din c\u0103rindaru\u2019 nost, a zis Nicu, sor\u0103-mea.
\nIar mama, printre r\u00e2sete:
\n\u2013Du-te \u015fi te spal\u0103 s\u0103 nu te vad\u0103 cineva, c\u0103 t\u0103t e\u015fti ca \u0103ia din comediile din t\u00e2rgul S\u00e2mpetrului.
\nM-am dus \u015fi m-am sp\u0103lat \u00een vadr\u0103, cu ap\u0103 rece, \u00eens\u0103 cru\u015fala, \u00een loc s\u0103 se spele, s-a \u00eentins peste toat\u0103 fa\u0163a, iar eu, din b\u0103lan cum eram, am devenit negru ca t\u0103ciunele, iar mama:
\n\u2013Hai s\u0103 te sp\u0103l cu ap\u0103 cald\u0103 \u015fi s\u0103pun, c\u0103 o veni tat\u0103-to din sat cu cineva \u015fi mi-i face de toat\u0103 ru\u015finea.
\n\u2013M-am sp\u0103lat o dat\u0103, ce nu vi-i de ajuns, las s\u0103 m\u0103 vad\u0103 s\u0103 \u015ftie to\u0163i c\u0103 o trebuit s\u0103 pup gura cuptorului di la m\u0103tu\u015fa C\u0103t\u0103lin\u0103, s\u0103 \u015ftie c\u0103 am fost beteag \u015fi de aia nu m-a\u0163i l\u0103sat s\u0103 merg la \u015fcoal\u0103, \u015f-apoi dac\u0103 oi r\u0103m\u00e2ne repetent, s\u0103 \u015ftie toat\u0103 lumea cine-i de vin\u0103. \u015e-apoi gata!
\n\u2013Nu vii s\u0103 te sp\u0103l io cu ap\u0103 cald\u0103 \u015fi sopon? Treaba ta, vine tat\u0103-to \u015fi \u00eel pun pe el s\u0103 te spele cu c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u015fie zdrobit\u0103 \u015fi s\u0103 te frece cu chefea de poiat\u0103. Hai odat\u0103 \u015fi nu m\u0103 mai \u0163ine din lucru, ia uit\u0103-te \u00een oglind\u0103 s\u0103 te vezi \u015fi tu ce drac \u015fod e\u015fti.
\nM-am uitat \u00een oglind\u0103. Acolo nu mai eram eu, era un pui de \u0163igan ca oricare din hurubele de peste drum de noi, doar c\u0103 cel din oglind\u0103 avea p\u0103rul ro\u015fu ca al meu.
\n\u2013Nu-i bun\u0103 oglinda, asta-i de alea mincinoase, am mai v\u0103zut io, de poman\u0103 vre\u0163i s\u0103 m\u0103 p\u0103c\u0103li\u0163i.
\nDar p\u0103c\u0103leala s-a terminat repede. Tica cu d\u0103sc\u0103li\u0163a au venit la noi s\u0103 vad\u0103 ce-i cu mine, dac\u0103-s tot beteag \u015fi dac\u0103 am mai \u00eenv\u0103\u0163at ceva.
\nAm fugit \u00een casa dinapoi \u015fi n-am mai a\u015fteptat s\u0103 fiu chemat la sp\u0103lat. M-a sp\u0103lat \u00een vreo trei ape, p\u00e2n\u0103 a r\u0103mas apa limpede, m-a \u015fters \u015fi repede, repede mi-a dat pe mine o c\u0103m\u0103\u015fu\u0163\u0103 curat\u0103. Cum s\u0103 m\u0103 vad\u0103 d\u0103sc\u0103li\u0163a \u00een haine mocico\u015fe ? La \u00eent\u00e2lnirea cu d\u0103sc\u0103li\u0163a abia am spus bun\u0103 ziua \u015fi am \u00eenceput s\u0103 o rog s\u0103 nu se supere.
\n\u2013Io a\u015f fi mers la \u015fcoal\u0103, da\u2019 tica \u015fi mama nu m-au l\u0103sat pentru o c\u0103c\u0103reaz\u0103 de uim\u0103 care nu m\u0103 l\u0103sa s\u0103 \u00eenghit, \u015fi nu m\u0103 dure\u2019 deloc a\u015fa de tare, c\u0103 a\u015fa, io a\u015f fi mers la \u015fcoal\u0103, dar nu m-o l\u0103sat, apoi dac\u0103 nu m-o l\u0103sat, nu m-o l\u0103sat \u015fi gata! Io am ascultat a\u015fa cum ne-a \u00eenv\u0103\u0163at dumneaei, c\u0103 trebe s\u0103 ascult\u0103m de p\u0103rin\u0163i \u015fi s\u0103 nu facem ce nu trebe, \u015fi io am f\u0103cut numai ce mi-o spus s\u0103 fac, dar de alt\u0103 dat\u0103 nu m-oi mai betegi \u015fi n-oi mai lipsi de la \u015fcoal\u0103.
\n\u2013\u015etiu, \u015ftiu c\u0103 e\u015fti ascult\u0103tor \u015fi-\u0163i place la \u015fcoal\u0103, pentru aceea am venit, m\u0103 miram c\u0103 lipse\u015fti zile \u00een \u015fir de la \u015fcoal\u0103.
\nApoi, mul\u0163i ani m-am \u0163inut de cuv\u00e2nt \u015fi nu m-am betegit de nimic. Doar pe m\u0103tu\u015fa C\u0103t\u0103lina o tot rugam s\u0103-mi spun\u0103 desc\u00e2n-tecul de uim\u0103, dar n-a vrut defel. Zicea c\u0103 trebuia s\u0103-l \u00eenv\u0103\u0163 din furat pe c\u00e2nd \u00eemi desc\u00e2nta, c\u0103 a\u0219a numai \u00eei de leac, iar dac\u0103 mi-l spune dumneaiei apoi nu-i mai de leac desc\u00e2ntecul dumnisale.
\nL-am fost \u00eenv\u0103\u0163at bine de tot, dar g\u00e2ndul la poeziile de la \u015fcoal\u0103, c\u00e2ntecele pe care le \u00eenv\u0103\u0163am \u015fi mai ales acel:<\/p>\n

Vine, vine prim\u0103vara,
\nSe a\u015fterne-n toat\u0103 \u0163ara.
\nFloricele pe c\u00e2mpii
\nStai s\u0103 le adun\u0103-m copii.
\nCre\u015fte, cre\u015fte iarba verde,
\nCioc\u00e2rlia-n nori se pierde,
\nHaide s\u0103 ascult\u0103m copii
\nAl ei c\u00e2ntec din c\u00e2mpii.
\n\u015ei azi, la \u015faptezeci \u015fi unu de ani, c\u00e2nd sunt singur, \u00eencerc at\u00e2t de melodioasa c\u00e2ntare \u015fi o v\u0103d la mas\u0103 pe d\u0103sc\u0103li\u0163\u0103 f\u0103c\u00e2nd semne prin aer cu nuiaua ca s\u0103 c\u00e2nt\u0103m.<\/p>\n

Tare mult \u00eemi pl\u0103cea \u015fi alt c\u00e2ntec:
\nSe duce v\u00e2n\u0103torul
\n\u00cen codru la v\u00e2nat,
\nIar cornul lui de-aram\u0103
\nR\u0103sun\u0103 ne-ncetat.
\nRar riro \u2013 rara riro
\nRar riro \u2013 rara riro.<\/p>\n

At\u00e2t mi-a r\u0103mas \u00een minte din el, poate a mai fost, dar s-a dus cu anii pe c\u0103r\u0103rile uit\u0103rii.
\nS-a dus un an de \u015fcoal\u0103, iar eu am trecut cu bine, chiar foarte bine clasa, a\u015fa c\u0103 acum cine m\u0103 \u00eentreba dac\u0103 umblu la \u015fcoal\u0103, eu le \u015fi spuneam c\u0103-s \u00een clasa a doua de amu.<\/p>\n

cru\u0219al\u0103= funingine
\nchefea=peria
\n\u0219od= ur\u00e2t<\/p>\n

Ora de religie<\/strong>
\nO dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 aveam or\u0103 de religie, c\u00e2nd venea la \u015fcoal\u0103 domnul p\u0103rinte, un preot nu prea b\u0103tr\u00e2n, dar noi \u00eel vedeam ca pe un mo\u015f, cu vorb\u0103 domoal\u0103, dar clar\u0103, r\u0103spicat\u0103, de puteam \u00een\u0163elege bine tot ce ne spunea.
\n\u00cen celelalte zile la intrarea \u00een clas\u0103 mai ziceam rug\u0103ciunea, domnul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor mai trecea drept la lec\u0163ii, dar domnul p\u0103rinte nu uita niciodat\u0103 s\u0103 ne spun\u0103 \u201eridica\u0163i-v\u0103 \u00een picioare\u201d \u015fi s\u0103 spunem rug\u0103ciunea.
\nO \u0163in minte \u015fi azi, ba chiar \u015fi melodia o \u0163in minte, e drept c\u0103 la \u00eenceput o c\u00e2ntam rar. Rar s\u0103 treac\u0103 timp c\u00e2t mai mult din orele de lec\u0163ii, pe c\u00e2nd cea de la ie\u015fire din clas\u0103 o c\u00e2ntam repede pentru a ie\u015fi c\u00e2t mai iute din clas\u0103 afar\u0103, unde cred c\u0103 to\u0163i copii se simt \u00een largul lor.
\n\u015ei domnul p\u0103rinte, se numea Noghi Todor, c\u00e2nta rug\u0103ciunea \u00eempreun\u0103 cu noi \u015fi \u00ee\u015fi f\u0103cea cruce frumos. Rug\u0103ciunea de intrare \u00een clas\u0103 era cam a\u0219a:<\/p>\n

Doamne, Doamne, ceresc tat\u0103,
\nNoi pe Tine te rug\u0103m,
\n\u00cent\u0103re\u015fte-a noastr\u0103 minte
\nLucruri bune s\u0103-nv\u0103\u0163\u0103m.
\nC\u0103 Tu e\u015fti st\u0103p\u00e2nul lumii
\n\u015ei al nostru tat\u0103 e\u015fti
\n\u015ei pe toate cele bune,
\nNumai Tu le \u00eempline\u015fti.<\/p>\n

Se a\u015feza nu la mas\u0103, venea \u00een mijlocul nostru, pe o banc\u0103, \u0219i ne \u00eentreba care \u015ftie Tat\u0103l nostru, N\u0103sc\u0103toarea sau \u00cemp\u0103rate ceresc.
\nCei ce \u015ftiau, ridicau m\u00e2na, dar d\u00e2nsul \u00eentreba totdeauna pe cei
\npe care \u00eei vedea mai \u00eenapoi \u015fi nu ridicau m\u00eena.
\n\u2013Spune cum te cheam\u0103 pe tine m\u0103i, m\u0103g\u0103ru\u0163ule.
\nCel \u00eentrebat spunea cum \u00eel cheam\u0103.
\n\u2013\u015etii tu, Tat\u0103l nostru?
\n\u2013Nu!
\n\u2013Bine m\u0103g\u0103ru\u0163ule, dar acum s\u0103 zici dup\u0103 mine.
\n\u015ei am\u00e2ndoi ziceau Tat\u0103l nostru, o dat\u0103, de dou\u0103 ori, de trei ori, dar de la \u00eenceput mai spunea.
\n\u2013S\u0103 zice\u0163i to\u0163i \u015fi cei care-l \u015fti\u0163i \u015fi cei care nu-l \u015fti\u0163i.
\nPe unul l-a \u00eentrebat.
\n\u2013Ei, tu \u00eel \u015ftii, m\u0103i m\u0103g\u0103ru\u0163ule?
\n\u2013Eu \u015ftiu Tat\u0103l nost, dar pe mine m\u0103 cheam\u0103 Moldovan Gheorghe, nu m\u0103g\u0103ru\u0163!
\n\u2013Ai dreptate, m\u0103g\u0103ru\u0163ule. S\u0103 te aud.
\n\u2013S\u0103-l spun\u0103 m\u0103g\u0103ru\u0163ul dumitale, eu am numele pe care mi l-ai dat la botez.
\nEra copil priceput \u015fi nu suferea a i se spune oricum, iar domnul p\u0103rinte n-a avut \u00eencotro dec\u00e2t s\u0103 se lase b\u0103tut de un copil din clasa a II-a primar\u0103. Nu i-a mai spus niciodat\u0103 m\u0103g\u0103ru\u0163ule, \u00eei spunea pe nume, ba \u00eenc\u0103 \u00eel dezmierda \u015fi \u00eei zicea frate Georgic\u0103, iar noi ceilal\u0163i elevi dup\u0103 ce a plecat domnu p\u0103rinte \u00eei ziceam: \u201em\u0103, m\u0103 tu ai ajuns frate cu domnu\u2019 p\u0103rinte!\u201d.
\nRug\u0103ciunile le \u00eenv\u0103\u0163am dup\u0103 felul \u00een care d\u00e2nsul le \u015ftia din \u015fcoala de teologie de la Blaj. Ne corecta s\u0103 nu zicem \u00een Tat\u0103l nostru \u201e\u015fi ne iart\u0103 nou\u0103 gre\u015falele noastre\u201d ci s\u0103 zicem \u201e\u015fi ne iart\u0103 nou\u0103 p\u0103catele noastre\u201d. La N\u0103sc\u0103toare, \u00een loc de \u201efecioar\u0103\u201d s\u0103 zicem \u201evergur\u0103\u201d \u015fi \u00een loc de \u201emuieri\u201d s\u0103 zicem \u201efemei\u201d, c\u0103 a\u015fa este mai rom\u00e2ne\u015fte \u015fi limba noastr\u0103 sun\u0103 frumos, ca un clopo\u0163el de cioaie pe care \u00eel ave\u0163i la icoana na\u015fterii Domnului, cu care umbla\u0163i la colindat.
\nDar, cu toat\u0103 severitatea sa, era \u015fi foarte bun \u015fi \u00eeng\u0103duitor. S\u0103 ne fi prins cumva cu vreo minciun\u0103, c\u0103 apoi era vai de capul nostru. Avea o boticu\u0163\u0103 din trestie de mare \u015fi da cu ea \u00een capul mincinosului, s\u0103 \u0163in\u0103 minte c\u0103 minciuna e cel mai mare r\u0103u \u015fi mare p\u0103cat, \u00eei una din cele zece porunci: \u201es\u0103 nu min\u0163i\u0163i\u201d.
\nOra de religie de obicei \u0163inea dou\u0103 ceasuri. C\u00e2nd se termina, dasc\u0103lul tr\u0103gea afar\u0103 de clopo\u0163el, s\u0103-\u015fi termine lec\u0163ia, dar nu ne l\u0103sa p\u00e2n\u0103 nu spuneam rug\u0103ciunea de ie\u015fire din clas\u0103, e drept \u00een pas alerg\u0103tor, cam a\u015fa:<\/p>\n

To\u0163i cu inim\u0103 curat\u0103,
\n\u0162ie Doamne-\u0163i mul\u0163umim,
\nTu, cu darul t\u0103u prea Sfinte
\nNe-aju\u0163i oameni buni s\u0103 fim,
\nDe ce-i r\u0103u s\u0103 ne ferim,
\n\u0162ara noastr\u0103 s-o iubim,
\n\u0162ie Doamne-\u0163i mul\u0163umim.
\nAmin, amin.<\/p>\n

La primul amin eram \u00een b\u0103nci, dar de multe ori la al doilea amin eram aproape de u\u015f\u0103. Zburam nu altceva, c\u0103 tare u\u015furei eram, iar afar\u0103 cred c\u0103 nici \u00eemp\u0103ratul nu se sim\u0163ea at\u00e2t de st\u0103p\u00e2n pe \u0163ara lui, precum eram noi, copiii, pe ograda \u015fcolii.<\/p>\n

cioaie=bronz<\/p>\n

Intoarcere la pagina Carti.<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prefata O poveste spusa dupa implinirea marelui sau vis de a vedea Roma, la intoarcere, in torsul monoton al autoturismului pe autostrazi straine (pe cele romanesti nu a mai apucat sa le cunoasca!). O poveste, pe care regret ca nu … Continue reading →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-278","page","type-page","status-publish","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/278","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=278"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/278\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":355,"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/278\/revisions\/355"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/iuliu.sancraian.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=278"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}